O ştiţi pe aia cu cowboy-ul care intră într-un bar şi…
Se făcea că m-am dat jos din maşină, m-am uitat în jur ca un rege, ştergând cu mânecuţa un fir de praf de pe vopseaua care era mai tânără decât un salam maturat şi m-am îndreptat spre intrare.
Beep-beep ul din spate m-a facut să zâmbesc, să mor io ce dăjtept şi frumos sunt, se închide maşina singură în spatele meu, pfoa, ca-n filmele americane. Mă apropiu de intrare, păşesc prin uşile automate şi dă sfântul covoarelor să mă împiedic de porcăria aia pe care îşi şterg toţi picioarele.
Nu mă, nu m-am întins pe jos cu graţie. Am reuşit să mă fac plăcintă ca Mircea Badea, mai nasol de atât nu se putea.
A venit paznicul la mine “aoleu domnu’ RAIDER, aţi păţit ceva?”
Mă rog, povestea îi mai lungă dar deocamdată ajunge.
Tot ce tre` să reţineţi e că m-am întors.