<insert dolce far niente, am o vârstă și a fost frig în șantier, fir-ar al dracu’ de iarnă…>
– cioc-cioc.
…
– cioc-cioc!
…..
– cioc-cioc-cioc-cioc-cioc!
– mmmm, hmmm, ceplm … (Când vorbesc singur sunt foarte licențios).
– cioc-cioc-cioc-cioc-cioc-cioc-bum! BUM!
–ce gâții….
…..
Ușă se deschide, în prag unu’:
– happa happa, clrfr, ugu ugu! (Un aer foarte preocupat și cumva grăbit.)
– mmmm? (monosilabicitatea e o chestie cu care sunt înarmat și pe care nu mi-e frică s-o folosesc).
– Happa-happa-clrfr.
– MMMMM? (cum ziceam mai sus).
– Clrfr instlr…happa.
– Ceplm am eu cu caloriferul tău?
– Happa-happa-CLRFT INSTLTR!
– Aa, să se uite instalatorul la calorifer? …poi bă pwlică, n-am zis nimic de calorifer și mă doare’n cwr de el da’ șefa de lagăr de concentrare de azi dimineață care m-a confundat cu un homeless, doar fiindcă m-a văzut prin parcare venind de undeva (de la mașină, ânplm, de acolo veneam) și mi-a cerut datele ca să se asigure că nu-i trag țeapă de 2 ochiuri și o cafea la aparat, poate ar merita să zic ceva…Mă rog, asta n am mai zis.
Mă uit insolent direct în ochii lui și aștept ânplm ceva de gen “scuze bă, pwlă!”.
Neah.
– Mrg clrfr?
– mdea, azi dimineață mergea. De ce?
– vrfc instltr clrfr! (Imperativ. Adică nici măcar șefu’ mare nu mă ia pe tonul ăla.)
-Ok…
Instalator intră în cameră în timp ce eu mă benoclez interesat direct în ochii administratorului de la hotelul minunat de 4 stele din buricul târgului dâmbovițean unde mă aflu cu ființa mea grațioasă.
N-am față de așa ceva, probabil așteaptă el o scuză de la mine că n-am luat poziție de drepți și n-am deschis ușa mai repede.
Instalator pune mâna pe calorifer baie unde eu o să mi pun data viitoare o pereche de chiloți la uscat, doar ca să se înțeleagă că nu verifici calorifere umblând prin camere după masa.
– Merge! Vine rezoluția importantă după o analiză amănunțită, zici că era un pașă pipăind dansatoare din buric. Și sus, și jos. Cald, da..
Mă uit iar în ochii administratorului, aștept în continuare ceva de gen “scuze bă, pwlă!”. Neah.
Da bă, merge clrfr, sper să meargă până la învierea a doua a lui Cristi, fie v-ar obiceiul al dracu’ . Posibil ca atunci să mai calc pragul distinsei dvs. unități de cazare.
Crecă tre’ să mă apuc iar de făcut recenzii la hoteluri, ăștia sunt inepuizabili….
Later edit, ca să nu zică lumea că sunt o scârbă cu ochi de soacră: tipu’ care era dimineață la recepție când am făcut checkout, e tare de treabă.